„Țâdulă cătră Moș Crășiun” - Claudiu Românu

Moș Crășiune, Moș Crășiune,
iarna-i gre', omătu-i mare,
Șcim cu toțî' că tu vii,
Moșule, gin gepărtare...

Șî aduși la toț' copiii

bunătăț' gin sacu' tău,
La copilu' ăl cumince,
da' șî la ăla ge-o fost rău.

Le aduși la fiecare
șe ț'-o fost scris pă hârcie,
Că așa-i la noi zănatu',
toată lumea așa șcie.

Iaca, vr'eu șî io să-ț' scriu
șe-m' doresc ca să-m' aduși,
Nu vr'eu meră, nu vr'eu peră,
nu vr'eu niși bucace dulși.

Când am fost măi mic copil,
mi-ai adus ge toace-n lume,
Da acu' că am crescut...
vr'eu un lucru măi anume.

Un lucru șe m'-o fost lipsât,
toată viața asta, toată...
Șî încă o să-m' măi lipsască
dacă nu-l aduși îndată!

Îț' scriu cu lacrămi pă obraj,
că șciu că nu-m' fași pă plac,
Cadou' care-l vreu acu'
șciu că nu intră în sac,

Da' îț' spun că în toț' anii
alce cadouri nu vreu,
Numa' unu, unu sîngur..., 

să-l aduși pă tata meu!