Biserica din Domașnea
Biserica din Domașnea s-a zidit între anii 1807-1817.
O clădire foarte solidă, la zidirea căreia comandamentul militar grăniceresc a dat concurs nelimitat, a adus chiar un arhitect de la Viena. Nu mai puțin însa au contribuit credincioșii, dintre care unii și-au vândut pământe, numai ca Biserica să poată fi terminată. Biserica a fost zugrăvită în anul 1823 de Dimitrie Popovici iar pictura a fost făcuta de pictorul Dimitrie Turcu din Oravița în anul 1834.
Biserica a fost sființită de către Episcopul Vârșețului, Maxim Minulovici, la 5 iulie 1833 stabilindu-se cu această ocazie și Hramul Bisericii, Sfântul Atanasie al Atonului. Se împrejmuiește avlia și în anul 1881 se acoperă cu aramă, turla Bisericii și se fixează în turlă un ceas cu patru cadrane. Se instalează deasemenea cele două clopote mari. Sculptura, tablourile de la Iconostas și Tronul Arhieresc s-au făcut în anul 1864. După reactivarea Episcopiei Caransebeșului, Biserica este cercetată de întaiul Episcop, Ioan Popasu.
În anul 1932, profesorul Nicolae Iorga declară Biserica, Monument Istoric Național. La 27 aprilie 1899, sub conducerea preotului George Pepa, Consiliul parohial achiziționează un teren pe care în anul 1906 se începe construcția Casei parohiale din Domașnea. Lucrările sunt continuate de către Preotul Simion Răzvan până în anul 1908 când construcția este terminată. La 9 mai 1940, printr-o adresă a primăriei comunei, semnată de primarul satului, Ioan Horescu, și de notarul Sigmund Fronhoffer, Consiliul parohial este rugat să cedeze clădirea școlii din localitate, fapt împlinit. Astfel, Școala Elementară din Domașnea funcționează, fără întrerupere, în interiorul Casei parohiale în perioada 1940-1972. Începând cu anul 1972, în casa parohială se instalează Primăria comunei, poșta, telefoanele și diverse alte instituții sau firme.
Clădirea casei parohiale, confiscată în anul 1949, este retrocedată Bisericii prin sentința Curții de Apel din Timișoara, nr. 945 din 15 februarie 2001, după un proces în care primarul de atunci al comunei, Petru Lozici, în mod rușinos, s-a împotrivit cu încăpățânare acestui act.
Cimitirul satului, care adăpostește osemintele a mii de strămoși, primește în dar în anul 1947 de la părintele Simion Răzvan, Capela. În toamna anului 1966, un grup de credincioși format din: Nistor Iuga, Petru Pepa, Nicolae Galescu, Gheorghe Matica, Pârvu Sitariu, Ștefan Juberean, Petru Pușchiță și Ion Pepa, sub conducerea lui Dimitrie Roman, realizează îngrădirea cimitirului cu sârmă zincată pe o lungime de 400, metri liniari, instalată pe un soclu de beton de 1.30 m înălțime. Se rezonează cimitirul, iar locurile de veci (pentru 6 coșciuge) sunt împărțite sătenilor prin plata unei sume ce varia între 500 si 1000 de lei sau prin prestația unor zile de muncă (cei cu 30 de zile de muncă sau mai mult primeau locul de veci fară plată). S-a lucrat în total 401 zile. Costul lucrărilor s-a ridicat la suma de 84.254 lei, sumă obținută din contribuția sătenilor (35.300, lei) și din concesionarea locurilor de veci (64 de locuri contra sumei de 47.708 lei). Aici trebuie amintit concursul primarului comunei, Iosif Cristescu, care a ajutat proiectul sub toate raporturile, inclusiv cu materiale rezultate din demolări, etc. În același timp s-a construit casa mortuară și s-a ridicat un monument - o cruce din oțel de 6 metri înălțime - pe locul unde a fost primul cimitir al satului între anii 1695-1717.
Prima restaurare a picturii Bisericii s-a executat între anii 1983-1985 de către profesorul Gheorghe Costurin din București, preoți fiind Gheorghe Rădulescu și Dorin Aiușeriu. Costul restaurării a fost de 312.270 lei. Numeroși credincioși au contribuit cu diverse sume de bani la această restaurare.
În anul 1987 se împrejmuiește Biserica, gardul rspectiv costând la acea vreme 68.000 lei, iar în anul 1990, în semn de prețuire a eroilor Revoluției Române, se construiește Crucea din Dealul Domașnei. Toate aceste sume au fost donate de credincioșii Bisericii din Domașnea.
Un aspect indeit îl constituie faptul că biserica parohiei Domașnea are ca ocrotitor pe Sf. Atanasie al Athonului, fiind singura parohie din Eparhie cu acest hram. Documentele menţionează că acest hram a fost atribuit de către episcopul sârb Maxim Minulovici, care a binecuvântat biserica în data de 5 iulie 1833, în ziua prăznuirii sfântului athonit.
Biserica a fost târnosită la data de 17 octombrie 2010, de către Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului. Deși, documentele menţionează de sfinţirea bisericii în anul 1833 la data de 5 iulie de către episciopul ortodox sârb Maxim Minulovici, s-a constatat că în sfânta masă nu au fost așezate sfintele moaște, biserica fiind doar binecuvântată.
La altarul bisericii au slujit:
Pr. Ilie Ciocârlie (1765-****)
date indisponibile
Pr. Dimitrie Petrovici (1765-1790)
date indisponibile
Pr. Nicolae Pepa (1785-1800)
date indisponibile
Pr. Chireac Pepa (1791-1830)
date indisponibile
Pr. Iosif Pepa (1804-1845)
date indisponibile
Pr. Constantin Pepa (1833-1894)
date indisponibile
Pr. George Pepa (1860-1906)
date indisponibile
Pr. Simeon Răzvan (1898-1944)
date indisponibile
Pr. Vasile Uzonescu (1907-1935)
date indisponibile
Pr. Ilie Adamescu (1937-1976)
S-a născut la 23 septembrie 1912, la Domașnea. Școala primară o urmează în comuna natală, după care se încrie la Liceul "Traian Doda" din Caransebeș. Susține Bacalaureatul la Lugoj, în anul 1930. Urmează cursurile universitare la Facultatea de Teologie din Cernăuți pe care o absolvă în anul 1935. Teza de licență se intitulează "Sfanta Taină a preotiei sau hirotoniei". Începând din anul 1937 slujește Sfânta Biserică din Satul natal, Domașnea, până în anul retragerii la pensie, 1976. A fost casătorit cu preoteasa Maria Preda Adamescu, împreună au avut doi copii: Petru și Monica. Încetează din viață la 26 februarie 1989.
Pr. Ilie Miloș (1945-1976)
Născut la Domașnea. Își începe cursurile primare la Domașnea după care le continua la Caransebeș. Se înscrie la Academia Teologica din Caransebeș, fiind hirotesit preot. Servește Sfanta Biserică din satul natal din 1945 până în 1976. A fost căsătorit cu preoteasa Maria, împreună au avut doua fete: Rodica și Mariti.
Pr. Lucian Idomir (1976-1977)
date indisponibile
Pr. Gheorghe Rădulescu (1976-2006)
Născut la Crușovăț, la 9 martie 1953. Școala primară o servește în satul natal, dar și la Cuptoare. Urmează Seminarul Teologic Ortodox "Episcop Ioan Popasu" din Caransebeș între anii 1968 și 1973, apoi Facultatea de Teologie din Sibiu. Căsătorit cu Irina Brănușescu Rădulescu, împreună au trei fete: Aurelia, Valentina și Ana.
Pr. Dorin Aiuseriu (1978-1987)
date indisponibile
Pr. Simion Găvan (1987-2010)
datele au fost retrase la cererea familiei
Pr. protopop Iosif Frenț (2010-prezent)
S-a născut la data de 28 martie 1980. Urmează Școala cu clasele I-VIII din Petnic. Între 1994-1999, urmează cursurile Seminarului Teologic Ortodox "Episcop Ioan Popasu" din Caransebeș. Între 1999-2003, Facultatea de Științe Economice și Administrative "Eftimie Murgu" din Reșița (secția Teologie-Istorie). În data de 01 martie 2003 este hirotonit preot pentru parohia Zorlențu Mare. În 2006, obține gradul didactic definitivat. În anul 2008, a primit distincția de sachelar cu ocazia târnosirii Sfintei Mese și a sfințirii exteriorului bisericii din Zorlențu Mare. În 2009 obține gradul didactic 2 în învățământ. Începând cu data de 1 mai 2010, a fost numit preot paroh la Parohia Domașnea din Protopopiatul Băile Herculane. La 17 octombrie 2010, primește rangul de inconom cu ocazia sfințirii exteriorului Sfintei Biserici și a târnosirii Sfintei Mese din parohia Domașnea. În data 22 iunie 2015, a fost hirotesit iconom-stavrofor de către Preasfințitul Lucian, Episcopul Caransebeșului, în cadrul sfințirii troiței, ridicată în fața casei parohiale din Domașnea. La 10 iulie 2017, a fost hirotesit protopop al Protopopiatului Băile Herculane.
Informații preluate de pe site-ul www.parohia-domasnea.com