Praznicul

Orice famile din Domașnea trebuie să aibă un sfânt, protector al casei, care, de regulă este Sfântul, al cărui nume îl poartă bătrânul casei, sau nume preluat din moși strămoși. Aceasta este o sărbătoare a familiei prin care se oferă lui Dumnezeu mulțumire pentru binele și sporul din gospodărie.

Preotul "citește" praznicul, după care masa este servită, de pe masă, fiind nelipsită "rachia" (băutura tradițională a domășnenilor).

Dacă gazda are fini pe care i-a cununat sau botezat, primește daruri, constând în produse din gospodarie (ouă, brânză, răchie) și bani sau alte produse și nelipsită lumânarea "chicită" cu flori și material.

Se spune că îi anul în care se aduc "colaci la naș", ca mulțumire, deoarece aceasta se repetă din patru în patru ani.

A doua zi pranzicul este urmat de "frușciuc", adică de o prelungire a petrecerii din ziua anterioara, dar într-un cadru mai restrâns, unde sunt invitate doar neamurile foarte apropiate.