„Mă-ntorc iar în satu meu” - Claudiu Românu

Mă-ntorc iar în satu meu,
Nu-s măi bătrânii pă trăpce
Șe stăceau cu ochii-n lacrămi
Când veneam... să mă așcepce.

Privăsc la poarta încuniată,
La ușa sobii un' stăceau,
Mi-amincesc mereu cu drag
Când cu minie givăneau,

În grăgină sâmt mirosu
Ge la pomii înfloriț'
Șî iei îs mâniaț' pă soartă,
Că ge taica-s altoiț'.

Nu-i măi vaca-n grajgi la iesle,
Nu-i măi vadra a cu lapce,
Ge când nu măi îs bătrânii
Ge pă lume s-or stâns toace.

Nișiodată nu zăuit...
Bătrânii care m-or țînut,
Nu zăuit niși dacă mor
Satu-n care am crescut!